Cinstirea sfinților mucenici reprezintă o parte integrantă a tradiției Bisericii Ortodoxe, oferindu-ne exemple vii de credință neclintită și de devotament total față de Hristos, chiar și în fața morții. Sfinții Mucenici Neofit, Evghenie, Candid, Valerian și Achila, ale căror nume sunt pomenite împreună pe 21 ianuarie, alcătuiesc o cunună luminoasă a martiriului din regiunea Trapezuntului, mărturisind prin sângele lor puterea Evangheliei în vremuri de persecuție.
Viețile acestor sfinți se înscriu în contextul persecuțiilor anticreștine din timpul împăraților Dioclețian și Maximian, la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea. Deși detaliile precise ale vieților lor nu sunt întotdeauna transmise cu certitudine istorică, esența mărturiei lor este clară: o credință neclintită în Hristos, manifestată prin curaj în fața chinurilor și prin acceptarea cu bucurie a morții martirice.
Conform tradiției, sfinții Valerian, Candid și Achila au fost prinși mai întâi în munții din apropierea Trapezuntului. Mărturisind cu îndrăzneală credința lor, au fost supuși la diverse torturi, fiind bătuți, spânzurați și arși cu făclii. Cu toate acestea, prin harul divin, au rămas neclintiți în mărturisirea lor, primind cu bucurie cununa muceniciei.
Sfântul Evghenie, un alt martir din aceeași perioadă și regiune, a fost prins ulterior și supus unor chinuri asemănătoare. Un episod remarcabil din viața sa relatează cum, fiind dus într-un templu păgân, prin rugăciunea sa, idolii s-au prăbușit și s-au făcut praf, demonstrând astfel superioritatea puterii lui Dumnezeu asupra zeităților false. Această minune nu a făcut decât să înfurie și mai mult pe persecutori, care l-au supus la chinuri și mai aspre, culminând cu moartea sa martirică.
Din perspectivă teologică, exemplul acestor sfinți ne oferă o profundă meditație asupra naturii credinței și a puterii harului divin. Ei ne arată că credința autentică nu este o simplă adeziune intelectuală la o doctrină, ci o forță transformatoare care dă curaj și putere în fața suferinței și a morții. Prin mărturia lor, ei ne îndeamnă să ne asumăm cu curaj identitatea noastră creștină și să mărturisim credința în Hristos prin cuvinte și fapte.
De asemenea, exemplul lor ne amintește de realitatea luptei spirituale și de importanța statorniciei în credință. În fața ispitelor și a presiunilor lumii, suntem chemați să urmăm exemplul acestor sfinți, rămânând neclintiți în credința noastră și mărturisind cu curaj numele lui Hristos.
Cinstirea Sfinților Mucenici Neofit, Evghenie, Candid, Valerian și Achila ne îndeamnă la o viață de credință autentică, la curaj în mărturisirea adevărului și la statornicie în fața încercărilor. Ei sunt modele pentru toți creștinii, chemându-ne să urmăm exemplul lor de devotament total față de Hristos, chiar până la jertfa supremă.