Sfânta Împărăteasă Teodora, cinstită de Biserica Ortodoxă ca apărătoare a dreptei credințe, a avut un rol esențial în restabilirea cinstirii sfintelor icoane în Imperiul Bizantin. Ea este pomenită pe 11 februarie, fiind recunoscută pentru lucrarea sa de consolidare a Ortodoxiei în fața ereziei iconoclaste.
Teodora a fost soția împăratului Teofil (829-842), un susținător fervent al iconoclasmului. Deși împăratul interzicea venerarea icoanelor, Teodora a rămas fidelă credinței ortodoxe, păstrând icoanele în palatul imperial. După moartea lui Teofil, ea a devenit regentă pentru fiul său, Mihail al III-lea, iar una dintre primele sale decizii a fost restabilirea cultului icoanelor.
Sub conducerea sa, Sinodul din 843 a proclamat sfârșitul iconoclasmului, hotărând restabilirea cinstirii sfintelor icoane și reinstaurarea Ortodoxiei. Această biruință este prăznuită anual în Duminica Ortodoxiei, prima duminică a Postului Mare. Decizia Teodorei a marcat triumful dreptei credințe asupra ereziei, stabilind un precedent puternic pentru Biserica de Răsărit.
Sfânta Împărăteasă nu a fost doar o apărătoare a icoanelor, ci și o conducătoare inteleaptă, având grijă de viața monastică, de săraci și de buna guvernare a imperiului. Ea a murit în pace, fiind ulterior proslăvită ca sfântă pentru evlavia și curajul său.
Astăzi, Sfânta Teodora rămâne un model de statornicie în credință și de curaj duhovnicesc, fiind un exemplu de înțelepciune și fermitate pentru toți cei care doresc să apere adevărul Evangheliei.