Sfântul și Dreptul Simeon, cunoscut în tradiția creștină drept „Primitorul de Dumnezeu”, este una dintre figurile emblematică ale Evangheliei, a cărui viață și mărturie continuă să inspire credincioșii de-a lungul secolelor. Potrivit Evangheliei după Luca (2:25-35), Simeon era un om „drept și cucernic”, care aștepta mângâierea lui Israel și pe care Duhul Sfânt era peste el. Prin darul profetic, i s-a revelat că nu va muri până nu va vedea pe Mesia Domnului. Împlinirea acestei făgăduinți divine s-a realizat când Sfânta Familie a adus Pruncul Isus la Templu pentru a fi înfățișat Domnului, conform Legii lui Moise.
Simeon este un exemplu viu al credinței și răbdării. El aștepta cu smerenie și speranță împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu, iar când a ținut în brațe pe Pruncul Isus, a rostit cântarea sa cea celebră, cunoscută sub numele de „Nunc Dimittis” („Acum lasă, Doamne…”). Acest imn nu este doar o expresie de recunoștință, ci și o mărturie profetică despre misiunea mântuitoare a lui Hristos, care va fi „lumină pentru revelarea neamurilor și slava poporului Tău, Israel”.
Teologic, figura lui Simeon ne învață despre importanța ascultării de voia lui Dumnezeu și despre rolul Duhului Sfânt în descoperirea adevărurilor divine. El simbolizează trecerea de la Vechiul la Noul Testament, fiind unul dintre cei care au recunoscut în Isus împlinirea profețiilor mesianice. Prin brațele sale, Simeon a primit nu doar un prunc, ci pe Dumnezeu întrupat, care a venit să mântuiască omenirea.
Sfântul Simeon este, de asemenea, un model al încrederii în planurile divine, chiar și atunci când acestea par întârziate sau de neînțeles. Viața lui ne îndeamnă să fim gata să primim pe Hristos în inimile noastre, așa cum el L-a primit în brațe, și să-L mărturisim lumii prin cuvinte și fapte.