Sfânta și Marea Joi – Taina iubirii dumnezeiești și începutul Jertfei mântuitoare

În contextul profund și solemn al Săptămânii Mari, Sfânta și Marea Joi ocupă un loc central în iconomia mântuirii, revelând prin slujbele sale taina iubirii desăvârșite și începutul jertfei care va răscumpăra întreaga omenire. Este ziua în care Biserica Ortodoxă rememorează patru momente fundamentale: spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul, Cina cea de Taină, rugăciunea arhierească a Domnului din Grădina Ghetsimani și începutul patimilor prin vânzarea Sa de către Iuda.

Această zi nu comemorează un sfânt anume, ci Îl așază în centrul atenției liturgice pe Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, Care, cu smerenie desăvârșită, a lăsat pildă de slujire prin spălarea picioarelor, iar prin Cina cea de Taină a instituit Taina Sfintei Euharistii – “Trupul Meu… și Sângele Meu… care se varsă pentru voi”.

Sfânta și Marea Joi se desfășoară în contextul Ierusalimului primului secol, în preajma marii sărbători iudaice a Paștelui (Pesah), când evreii prăznuiau eliberarea din robia egipteană. În acest cadru, Mântuitorul aduce o nouă înțelegere a eliberării: nu de sub un jug politic, ci de sub robia păcatului și a morții. Cina cea de Taină este, așadar, noul Paște, iar Hristos este Mielul lui Dumnezeu Care Se jertfește “pentru viața lumii” (Ioan 6, 51).

Sfântul Ioan Gură de Aur, vorbind despre această taină, spune: „Această Cină este mântuirea sufletelor noastre, viața noastră, nădejdea noastră, lumina și izbăvirea noastră”. La rândul său, Sfântul Chiril al Alexandriei subliniază că în Euharistie “Hristos Se unește cu noi, dăruindu-ne nu doar harul Său, ci chiar Trupul și Sângele Său”.

În această zi, Hristos nu doar că învață, ci Se smerește și Se dă pe Sine întru totul. Spălarea picioarelor este o lecție profundă despre smerenie, iubire și slujire. Sfântul Apostol Petru, uimit de gest, Îi spune: “Doamne, oare Tu să-mi speli mie picioarele?”, iar Hristos răspunde cu autoritatea Aceluia care Se jertfește: „Dacă nu te voi spăla, nu ai parte cu Mine” (Ioan 13, 8). Astfel, Biserica înțelege că adevărata comuniune cu Hristos presupune curățirea, smerenia și iubirea jertfelnică.

Cina cea de Taină constituie punctul culminant al lucrării pământești a Mântuitorului: El oferă ucenicilor Trupul și Sângele Său, prefigurând Crucea, dar și Învierea, și dând astfel Bisericii comoara cea mai de preț – Sfânta Euharistie. Această Taină nu este doar o amintire simbolică, ci este “o împărtășire reală și mântuitoare cu Hristos Cel viu”, după cum afirmă Sfântul Nicolae Cabasila.

Sfânta și Marea Joi a marcat dintru început viața liturgică a Bisericii. Rânduiala slujbei acestei zile este deosebită: Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, unită cu Vecernia, precum și slujba deniei cu cele 12 Evanghelii ale Pătimirii, constituie un prilej de adâncă meditație asupra iubirii divine. Este ziua în care clerul și credincioșii se împărtășesc în număr mare, conștienți că prin această Taină se unesc cu Hristos și devin mădulare ale Trupului Său tainic.

În tradiția Bisericii Ortodoxe Române, această zi este una de mare sobrietate și participare. În unele mănăstiri și catedrale, se mai păstrează tradiția spălării picioarelor de către arhiereu, refăcând gestul Mântuitorului, ca expresie a slujirii frățești și a smereniei arhierești.

Mesajul Sfintei și Marii Joi transcende granițele etnice și confesionale, fiind punct de convergență între toate Bisericile istorice care cinstesc Patimile și Învierea Domnului. Euharistia, ca dar suprem, a fost și rămâne centrul vieții liturgice și spirituale a întregii creștinătăți. În acest sens, teologi ortodocși, catolici și orientali au recunoscut în această zi taina iubirii care zidește comuniunea și înnoiește firea umană.

Sfântul Maxim Mărturisitorul afirma: „Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să se poată uni cu Dumnezeu; iar această unire se săvârșește prin Trupul și Sângele lui Hristos”. Această învățătură se întrupează în taina zilei de Joi Mari, în care se revelează planul mântuirii, smerenia lui Hristos și chemarea noastră la sfințenie.

Sfânta și Marea Joi nu este doar o rememorare istorică, ci o participare vie la iubirea jertfelnică a lui Hristos. Ea ne cheamă să fim parte a Trupului Său, să ne lăsăm spălați de El prin pocăință și să ne facem vase ale Duhului Sfânt prin împărtășirea cu Sfintele Taine. În această zi, Biserica se adună cu smerenie și cu fior sfânt în jurul Mesei Domnului, gustând din pregustarea Împărăției celei neclintite.