Sfântul Flavian, un far luminos al Bisericii din secolul al V-lea, a fost un arhiepiscop al Constantinopolului într-o perioadă de mari provocări teologice și politice. Păstoria sa, deși scurtă (446-449), a fost una marcată de apărarea neobosită a dreptei credințe și de lupta împotriva ereziilor care amenințau unitatea Bisericii.
Contextul Istoric: Erezia Monofizită și lupta pentru Ortodoxie
În acea vreme, una dintre cele mai periculoase erezii, monofizismul, câștiga teren. Aceasta învăța că în Hristos există o singură natură, cea divină, negând astfel realitatea naturii umane a Mântuitorului. Această învățătură greșită submina însăși temelia mântuirii noastre, deoarece, dacă Hristos nu ar fi fost pe deplin om, nu ar fi putut să ne răscumpere.
Sfântul Flavian, un teolog desăvârșit și un apărător al dreptei credințe, s-a ridicat cu curaj împotriva acestei erezii. El a susținut cu tărie învățătura ortodoxă despre cele două naturi ale lui Hristos, cea divină și cea umană, unite "fără amestecare, fără schimbare, fără divizare, fără separare", așa cum va fi definit la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon (451).
Sinodul de la Efes (449): O nedreptate istorică
Din nefericire, lupta Sfântului Flavian pentru adevăr a întâmpinat o opoziție puternică. Un sinod local la Efes în 449, dominat de Dioscor, patriarhul Alexandriei, un susținător al monofizismului, l-a destituit pe Sfântul Flavian și l-a exilat. Acest sinod, considerat ulterior un "sinod tâlhăresc", a fost o mare nedreptate, dar nu a putut să înfrângă credința ortodoxă pe care Sfântul Flavian o apăra cu atâta ardoare.
Moștenirea Sfântului Flavian: Apărător al Ortodoxiei
Sfântul Flavian a murit în exil, dar mărturisirea sa de credință a rămas un stâlp de neclintit al Ortodoxiei. El a fost un precursor al Sinodului de la Calcedon, care a condamnat monofizismul și a proclamat învățătura despre cele două naturi ale lui Hristos, așa cum o știm și o mărturisim și astăzi.
Sfântul Flavian este venerat ca un sfânt de către Biserica Ortodoxă, iar memoria sa este prăznuită pe 16 februarie. El rămâne un model de curaj, de credință și de devotament față de adevărul Evangheliei.